the truth will set you free.

Nu accept minciuna, pe care oamenii o încurajează. Oamenii dacă sunt buni, sunt de la mama natură, nu trebuie să le ceri să fie buni. M-am abținut să scriu despre asta. Și în continuare o voi face. Nu îmi doresc decât să atrag atenția asupra lucrurilor, care țin într-adevăr de ceea ce știu și ceea ce fac în fiecare zi. CUVINTE. 

 

Nu îmi doresc să escaladez subiecte, care, de cele mai multe ori, întrec puterea mea de a înțelege. Și de ce nu, puterea tuturor de a înțelege lucruri care sunt mult mai mari, față de cât de mici și insignifianți suntem noi.


Ce se întamplă astăzi în lume e un haos general. De la deciziile liderilor politici, la atribuțiile noastre ca cetățeni. Mi-e greu să înțeleg un limbaj, pe care eu nu l-am cunoscut niciodată. Frica. Nu înțeleg ce înseamnă să îți fie frică de ceva ce nu a existat în lumea ta până acum. Cred că scriu asta pentru oamenii, care nici ei nu înțeleg frica. Nu știu cum să o disimuleze într-o mare de mesaje și dezinformare.


Am fost creată, cred, să nu ascult tot ce se vorbește. N-am cablu, înca de pe vremea covidului (zic asta cu un soi de sarcasm) pentru că nu înțelegeam teama din ochii oamenilor. Nici n-am vrut să înțeleg. Cred în lucruri mult mai mari, poate mult mai macabre, pe care oamenii nu vor să le înțeleaga, tocmai pentru că le place să fie dezinformați. Oamenilor le place teama, le place sentimentul, pe care îl aduce orice informație transmisă prost. Am scris aici despre dezinformarea publică și în vreme de pandemie. Informația asta e aceeași, contextul este altul. Si daca as vrea să cred, ce ar trebui să cred? Dacă vreau să zic ce vreau să zic, oare oamenii vor fi de acord? Ce o să zică X? Ce o să zică Y? Vreau să aud opiniile altora? NU. 


Nu îmi dau cu părerea despre război. Mi-e departe gândul de a încerca, doar pentru o secundă, să îmi dau seama de ceea ce simt oamenii. Mi-e departe gândul să încerc măcar să îmi dau seama care sunt motivele pentru care se întamplă asta. Nu pun la îndoială sentimentele oamenilor. Am prieteni care îmi spun cât de afectați sunt de război. N-am cum să le neg rădăcinile, să îi tratez cu indiferență, dar aminte să încerc să schimb ceea ce ei sunt.


Ceea ce vreau să subliniez, încă o dată, e ignoranța oamenilor. ESTE UN HAOS DE INFORMAȚII. Ceea ce își doreau, de altfel. Dezinformarea pe care o acceptăm, istoria pe care n-o știm, dar despre care vorbim, circul online-ului prin care credem că, un share la story schimbă situația actuală, vinovăția atribuită celor care nu vorbesc despre subiect, pentru că nu au legatură cu subiectul. Asta nu pot accepta. Nu accept frica, pe care o bagă în noi jurnalele de seară și media, în general. Nu accept faptul că, ascultăm orice părerolog de pe Facebook și uităm că avem doar câțiva reprezentanți, care pot vorbi despre subiect, în cunoștință de cauză. Nu accept conturile puse la story, care cer donatii pentru fundații făcute peste noapte, de instituții, care pot da lejer 1M de euro să ajute, fără să mai ceară bani. Binele se face în liniște.


Nu sunt egoistă că aleg să nu pun presiune pe ceva ce nu cunosc. Puterea e mai importantă decât ceea ce cred eu sau tu. Adevărul este la mijloc. Nu știm ce facem, NIMENI nu știe ce face. Adevărul e că nici eu, nici tu, nici ei, niciunul nu știm ce facem. Nu suntem ceea ce vrem să părem. La final de zi vei ține cont de ăia 3 lei, pe care i-ai dat cu împrumut. Nu voi discuta păreri politice, cum de fapt nimeni nu ar trebui în această perioadă să discute păreri politice, ci ar trebui să fim atenți doar la ce alegem să vedem și să ascultăm.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

scroll-to-top
close