opriti planeta vreau sa tip

©Tumblr

Nu știu dacă ați observant cam cât de lipsiți de esență am devenit? Zici că suntem niște capre pierdute pe câmp. E ca un joc, ute-m-aș pe el, care nu se mai termină. Level up, dar degeaba. Nu câștigăm nimic, doar o zi în plus la existența anostă pe care o ducem. N-avem cuvinte să zicem când vrem să auzim mai mult, n-avem idee că dacă nu cerem, nu o sa primim în veci ce vrem. N-ai cum să crezi în 2020 că „love you, miss you” au același efect precum TE IUBEEESC insoțit de un entuziasm din ăla de te sperie. Zici că e posedată or smtg, dar o iubești. Mai ales atunci când devii perna ei gigantică. Ți-e frig noaptea, chiar și la 30 de grade, când ea nu e acolo.

Pentru că asta facem. Ascundem senzații pe care le simțim, nu ascultăm bătăile alea isterice din piept, nu respectăm fiorul ăla de îți acaparează toată măduva. Ne ferim să exprimam, comportamental și emoțional, ceea ce vrem să spunem din toți ficații. Suntem cei mai potriviți supereroi din seria superficialilor. Nu pentru că n-am ști ce să spunem, ci pentru că ne e frică. De ce? Sa nu fim criticați. Alegem să fim mediocri. În tot ce facem și ce spunem. Alegem să fim figurația din propriul nostru scenariu. Adică de ce să fii cea mai bună variantă a ta, când poți să fii la fel?!?!

“Azi ai făcut 10, 16, 18 ani de când ești în viața noastră și te iubesc”, dar să te bată tot neamul dacă ai auzit vreodată cuvintele astea față în față. Cum vine asta? Îți moare cineva drag și primul lucru pe care îl faci e să postezi doliu la fotografia de profil. Pe bune?! Singurul lucru dupa care suferi e atentia. Aaa, “condoleanțe, dar cine a murit? O vecină.” Really, o vecină?! Sigur vecina te respecta mai mult acum, de pe lumea cealaltă, pentru că ți-ai schimbat poza de profil. Sigur oamenii au un respect major pentru tine acum că îți arăți sentimentele pe internet. Daca îți zic acum că te iubesc, vei fugi mâncând pământul, pentru că nu știi să răspunzi la asta. Te-am încuiat într-un joc pe care nu știi să-l joci.

Ce le mai mulțumești părinților că ți-au dat tot pe Facebook, dar în realitate rupi cafelele la terase pe banii lor și cât de mult iți dorești să rămâi toată viața cu George pe care știe tot orașul că îl inșeli. Ce dor iți e de bunica ta, dar n-ai mai trecut să duci o floare la cimitir de 10 ani pe principiul “nu cred în religie”. Sunt vegetariană de 10 ani, dar nu știe nimeni că mai bagi câte o conserva de carne, dar mna toti prietenii tăi sunt la keto și ai zis și tu să încerci. Bleah, mai bine dezactivez tot…

Suntem atat de…încuiați mental că fugim de concepte veșnice și le tratăm fizic ca pe o nevoie, nu ca pe o necesitate. Tratăm subiecte, care ne descriu ca ființe pe acest pământ, drept cele mai mari secrete ale omenirii. De domeniul științifico-fantastic, aș putea spune. Ne naștem pentru că oamenii se $%& și își fac toate fanteziile din cap. Femeilor le vine ciclul, dacă vă vine să credeți, și băieții descoperă că au ceva în pantaloni pe la 12 ani când văd o femeie aratându-și sânii pe Pornhub. Femeile se masturbează și, ce să vezi, le și place, iar sex shop-urile funcționează pentru că oamenii au o afinitate pentru a se juca de-a servitoarea și dominatorul sau fac BDSM la 3 după-amiaza. Și nimeni nu ar trebui să aibă vreo problemă cu nimic din toate astea.

Pentru că în continuare adolescentele rămân gravide la 12 ani, mămăile o să se închine și o să facă de 10 ori mai multe mătănii la Arsenie Boca acum ca știu că preferi anal, părinții tot vor fi bântuiți de perioada comunismului și nu vor vorbi subiecte tabu cu odraslele lor și, aș miza pe-un procent de 80%, că oamenii din România tot nu își vor da voie să fie cine vor ei sa fie. Să simtă cum vor și ce vor.

“Eu sunt foarte open-minded așa, știi, mi-am pus și în descriere acolo pe Instagram. Mi-am pus o coroniță și open-minded lângă.” Mai bine taci, că dacă te bagă într-un subiect intim, te ridici de la masă și pleci pe motiv că e prea direct/ă. Da, da că sunt și băieți care se sperie când văd că ea poate și el nu.

Sunt de 20 de ani pe planeta asta, dar parcă niciodată nu am fost așa de dezinteresați unii de alții. Și nu zic că e rau să te prioritiezi pe tine. Doamne fereste, dă-ți voie să te iubești în cele mai nebunești moduri. Dar nu vorbesc despre narcisism, vorbesc despre egoism. Egoism din ăla de pute a șosete nespălate de 3 luni. De îl miroși la ăla de la casa de marcat când aduna moneda aia, pe care nu o ia nimeni ever, pentru că e minusculă sau ăla care comentează că tot timpul ceva nu merge bine, că sunt toți proști, doar el e deștept sau din ăla de nici până la Albota la mici nu te-ar duce la primul date, că îi scade testosteronul pe care nu îl are.  Băi, nu te pune nimeni să le dai oamenilor luna de pe cer, dar dă-le voie să fie ei. Dă-le voie să te cunoască și să îi cunoști. Dă-le voie să spună ce au de zis. Ascultă-i. Nu pot sa evidențiez acest a asculta atât de tare încât să simți până în hipotalamus cât de necesar e să asculți oamenii și să îi iei în brațe. Orice problemă de pe lume dispare când faci asta, efectiv.

Cel mai nasol lucru este sa alegi să fii pasiv. Pasivitatea e iritantă. Când nu vezi că e implicat, atașat, dezarmat. Când trebuie să depind de un om care mă consideră minusculă. Ok, da, am 1,57, dar nu sunt atât de mica. Dacă privești de sus, de tot, de acolo de unde nu ajunge prea multă lume, ești la fel de insignifiant precum sunt eu. Vreau să înțelegi că nu te așezi pe wc mai diferit decât mine și nici nu ies din tine panseluțe și bujori. Ești făcut din același material și într-o anumită măsură, excelăm în ceea ce ne face diferiți. Amândoi.

Îmi pare rau că majoritatea nu râde la glumele despre sex, ci face otita săracului în obraji și se simte atacată. Îmi pare rău că încă nu înțelegem umorul negru și sărim la gâtul altuia, că nu oferim din plin tot ceea ce suntem unei alte persoane, că fugim de parcă ne dau oamenii otrava, nu simpatie. Nici nu stiu să zic ce suntem. Suntem. Atât. N-avem esență.

Dacă ești vreun țicnit de mai sus, te dreacu.

Cu drag,

io