Photo by Fuu J on Unsplash

Ești ok?

Nu, mersi. Sunt bine.

Poate zici că sunt isterică și prea pretențioasă, dar când totul poate să fie bine, de ce să fie ok? Cine a adus un cuvânt atât de monoton în limbajul nostru unic, dar totuși diferit?

Încep să cred că nimeni nu e ok, okay, ok-ish, okayish, k, ok…ci mai degrabă K.O.

Cum te simți? Ok…

Iubim? Ok…

Plecăm? Ok…

Te ajut? Ok…

Te aștept jos. Ok…

Îți aduc flori. Ok

Îți aduc tort de la Mara-Mura. Ok

Înțelegi ce zic? Cum să poți exprima iubirea, bucuria, apăsarea cu un singur cuvânt? E imposibi să fii tu în spatele unui cuvânt care exprimă o mie de stări. E improbabil ca un cuvânt să poată exprima o mie de stări. Așa că, de ce nu minunat, superb, abia aștept, cu siguranță, vreau să te văd, sper că sunt bujori, m-ai cucerit. De ce simplificăm atât de mult ceea ce simțim doar pentru că vrem să fim cool? Vrem să fim noi nu foarte încântați, dar bucuroși.

Ok, e precum ai zice dar. Aș vrea să mă văd cu tine, dar…Adică sigur nu vreau să mă văd cu tine, însă dă-mi trei secunde să găsesc o scuză bună.

Ok e de fapt…nimic. Încerc, dar nu pot.