Într-un univers paralel

Fără niciun dubiu, ar fi tot peisajul roz

Nu am mai trăi în incertitudini, am fi sinceri și n-am ezita să spunem totul pe față

Nu zic că ar fi totul lapte și miere, zic că uneori nu am avea miere și ar trebui să o căutăm, iar atunci când o găsim să învățăm să o prețuim

Am fi noi. Fără filtre, fără maxime date pe Instagram, fără farfurii pozate la restaurante, fără nevoie de atenție din partea oamenilor „Uite bă ce bine o duce ăsta!”.

Am fi autentici. Am fi cool în felul nostru. Nu am trage cu ochiul pentru a fura munca altuia, ci pentru a învăța ce am putea schimba la munca noastră.

Am admira mai mult ce-i al nostru și mai puțin ce-i al altuia

Am asculta mai mult

Oamenii nu ar mai înjura-o pe Halep când pierde

Nu ne-ar fi frică de adevăr, de inovație, de noutate

Nu ar fi existat o pandemie a dezinformării. Ar fi existat o pandemie soluționată de un discurs bine formulat, de oameni pașnici care cred că o să fie bine, nu de avizi care cer, dar nu dau nimic înapoi. Care au luat, când au trebuit să facă și care s-au pierdut, când ar fi trebuit să se regăsească. 

Nu ar fi existat o pandemie născută din minciuni, fredonată cu încredere și eșuată lamentabil într-o societate care trăiește din păreri împărțite pe toate rețelele sociale. Ce zic eu? Poate nici n-ar fi existat o pandemie generală, dacă nu ar fi existat ele, rețelele.

Nu ar fi existat o școală online pentru un sistem depășit cu 10 pe linie în mediul fizic. Școala online, pentru un sistem care pune la dispoziție materie teoretică din manuale valabile din 1900 toamna, nu poate exista. Cum nu poate exista medicină pe calculator, cum nu poate exista drept veridic pe calculator. Școala online nu e pentru orice sistem. Școala online este pentru sistemele care au o materie flexibilă atât în mediul fizic, dar și în mediul online.

Unii doctori nu ar fi niște vulpi veritabile care aleargă după trei salarii și se încumetă să mai adune niște bani de Maldive sau de niște Instastory-uri cu Brignac prin Cannes, când pereții spitalelor plâng de atâta mucegai.

AR FI EXISTAT, DA, MULȚI medici care din trei salarii ar fi făcut spitale noi de oncologie. Medici care AR CONSTRUI sau mai bine zis, ar RECONSTRUI un sistem dezastruos.

Am fi ajutat mai mult și am fi arătat mai puțin. Nu pozele vorbesc, ci acțiunile. Un principiu care se aplică în orice domeniu.

Nu am expune tot ce nu suntem, ci am arăta mai mult din ce facem.

Fiecare dintre noi și-ar duce visul până la capăt. Am fi mulți ciudați, știu.

Copii ar fi reprezentat mai mult decât marionete ale Instagramului, respectiv Facebookului. În care zâmbetul nu ar fi fost obligatoriu, iar telefonul ar fi reprezentat un detaliu, nu o obișnuință.

Iubirea ar fi fost simplă și fără zgomot de fundal. Nimeni nu ar trebui să ajungă în DM-ul nimănui. El i-ar fi dat mai mult decât speranțe și nu ar fi plecat pe principiul am treabă, cu o ultimă conversație de rahat despre cum o să-și cumpere un BMW, iar ea nu ar fi rămas confuză și cu o singură concluzie: să vedem cui i-a mai dat love.

M-aș fi bucurat de anii de școală mult mai tare pentru că aș fi avut ce să învăț de la un sistem de educație care se bazează pe valori și nu orice valori, ci valori esențiale pentru viitor. Aș fi fost as la orele de creație scrisă, aș fi învățat design grafic fără tutoriale de la Raj, în loc să traversez Office-ul 8 ani la rând, aș fi mers de drag la orele de finanțe și aș fi ridicat mâna la un debate politic. Aș fi râs la orele de teatru și aș fi dansat la evenimentele culturale făcute de școală. Aș fi construit argumente la orele de istorie, unde l-aș fi amintit pe Yuval. Aș fi învățat să redactez documente importante, de pildă, un referat academic, astfel nu aș fi fost surprinsă de toate lucrurile pe care nu le știam despre Word în facultate, chiar și dupa 8 ani de studiu. Aș fi fost prima la educația mediului și aș fi venit cu soluții creative pentru întrebări de genul „Ce soluții creative puteți găsi pentru înlocuirea plasticului?” Și nu lucruri simple, vorbesc despre brainstorming-uri pe grupe, vorbesc despre inovații care se pot naște de pe băncile liceului. Cultură antreprenorială, ce o mai fi și asta? O materie perfectă pentru noi, ăștia tineri care nu facem nimic, așa cum ni se mai spune, însă ne batem pe ASE și ne gândim din liceu „Ce să facem ca să fim de folos viitorului?”.

Am fi total diferiți, nu perfecți, dar diferiți.