Tot ce NU se spune despre PR în România

Îmi amintesc cum admiram filmele cu femei independente și pline de bani, care ce să vezi, erau experte în relații publice pentru companii de milioane, puneau Hermes-ul pe mână, se întâlneau cu clienți la Nobu și comandau caviar la masa de prânz. Încă apreciez femeile din PR, cele care chiar contează, doar că, din alt punct de vedere, realitatea m-a dezamăgit. PR-ul din filme nu se compară cu PR-ul din realitate.

Zilele astea PR-ul este un job pe care mulți cred că îl pot avea și care nu mai necesită atât de mult contact direct cu clienții, ci conversații interminabile pe telefon. Să fii un specialist în relații publice înseamnă mai mult decât evenimente exclusiviste, pe care le vedem în filme, care sunt două maxim pe an, în Românica noastră spre deloc. Să fii PR de multe ori înseamnă să te străduiești să îi faci pe managerii firmelor să înțeleagă că ideea ta e mai bună. PE MAIL SAU SÂMBĂTĂ NOAPTEA LA ORA 1 PE WHATSAPP.

De cele mai multe ori nu vei urca într-o clădire cu o arhitectură modernistă placată cu geamuri de sticlă. Vei intra în case boierești modernizate, clădiri noi de 4 etaje pe care le confunzi cu blocurile din zonă sau maxim într-o clădire nouă din Florească, nu pe modelul skyscraper, ci mai degrabă varianta low budget. Pe modelul „nu judeca o carte după copertă”, în agenții interiorul face diferența. Birouri aranjate cochet, cu post-it-uri lipite pe laptop SUNĂ-L PE Y, DĂ-I MAIL LUI X, AZI LA 7 AI PROGRAMARE LA SALON ȘI DUPĂ EVENIMENT DE LANSARE. Unele grandioase, cu decorațiuni minimaliste, altele cu rafturi pline cu dosare. Unele cu săli albe, cu scaune din sticlă așezate în jurul unei mese orientată către un flipchart, folosit mai rar că mna…brand-managerițele, altele cu mobilier modest orientat către table cu marker unde vezi bugete de îți stau ochii. Stai liniștit, nu e salariul tău. E doar costul de promovare.

Iar locul tău va fi lângă oamenii ăia puțini, dar buni, care au plecat din acelși loc ca și tine și stau acum la două calculatare distanță de tine și te întreabă la prânz dacă vrei ceva de la mega, pentru că au terminat să vorbească cu debusolatul de la magazinul x, care vrea cadouri de craciun pentru angajați, sau debusolatul nr.2 care dictează tot ce vrea, tu doar să faci. Când totul ar trebui să fie invers.

E o bătălie grozavă nu atât de mult între agenții, cât mai degrabă între membrii agențiilor. În încercarea de a rămâne ferm, atunci când vine vorba de decizii, care fie trebuie să includă 10 păreri nedorite, fie trebuie să se încheie cu compromisuri, un specialist în comunicare trebuie să aibă mereu cuvintele la el, nu doar legăturile cu oameni importanți.

Ce-i drept sunt mulți cei care ți-o vor lua înainte către linia de finish, pentru că se strecoară de-a lungul traseului, considerând că strălucirea lor vine din falsitate, lingușeală sau mega-doping. Și se poate chiar să câștige, indiferent de toate lipsurile de care dau dovadă, însă în final vei afla ce face cu adevărat mișto meseria de PR: calitatea înainte de cantitate. Acești câștigători vor avea 100 de evenimente mici, milioane de conexiuni pentru că soțul este cunoscut sau se vor hilizi prin fața camerelor, însă PR-ul de calitate nu e despre asta.

PR-ul de calitate este despre integritate, clienți dedicați, echipe creative și muncă asiduă pentru două evenimente senzaționale.

Cei care trișează în cursă sunt și cei care vor striga sus și tare „EU SUNT X ȘI UITE CE AM FĂCUT!”. Cei care cunosc regulile jocului și le respecă sunt cei care vor fi prezentați drept „EL E X ȘI A FĂCUT ASTA.”.

Cu toate astea, PR-ul rămâne o meserie tare faină pentru un om care pune înaintea intereselor personale, interesele celorlalți, care face din orice nimic, ceva formidabil folosindu-se de cuvinte, care e pasionat de frumos și dorește să învețe tot timpul mai mult. Dar un PR-ist nu e singur. În spatele său e o întreagă echipă care ambalează produsul în modul cel mai roz posibil, îl prezintă publicului și îl aduce în brațele oamenilor.

Ce am învățat eu până acum despre PR din agențiile de publicitate:

  1. Fie că studiezi comunicarea, relațiile publice, publicitatea sau marketingul, relațiile cu ceilalți contează cel mai mult. Nu spune nimeni să devii o persoană prietenoasă, lingușitoare, falsă, ci dimpotrivă: să ai abilitatea să menții relații cu oamenii și să îi păstrezi pe cei cu care te înțelegi bine până ajungi la rezultate concrete. Categoric, trebuie să înveți să ai răbdare pentru că oamenii sunt dificili, de asta psiho-sociologia este importantă în meseria asta. Poți să te enervezi, să scrii impulsiv și totul să se ducă pe apa sâmbetei. Asta dacă cazi pradă emoțiilor.
  2. Tot ce este scris, totodată rămâne păstrat, iar un PR-ist își dă seama repede când nu ești sincer. Cele mai importante relații sunt cele pe care le ai cu clienții și cu presa, iar prin client mă refer la brand, nu la influencer.
  3. Ca specialist în relații publice nu te oprești niciodată din învățat și căutat. Tot timpul ești într-o stare de alertă. Fiecare lucru care se întâmplă trebuie să aibă o soluție din partea ta. Chiar dacă asta înseamnă să premeditezi o situație de criză. Tot ce face, ce spune și ce gândește clientul, apropo de scandalurile din ultima perioadă, trebuie să treacă pe la urechea ta. Meseria îți dictează din start responsabilitatea pe care o ai.
  4. Nu o să îți dea nimeni câștigul pe care îl vrei. Succesul este doar despre progres. Succesul nu e atunci când evenimentul iese cum trebuie, ci atunci când auzi părerea clienților fără să le-o ceri.
  5. PR-ul nu e jurnalism, iar jurnalismul nu este PR. Comunicatul de presă este redactat de PR, ulterior acesta poate fi preluat ca atare de publicații sau poate fi ușor adaptat de către jurnaliști înainte de a fi publicat.
  6. PR-iști sunt cei mai mari stalkeri. Mai mari decât fetele îndrăgostite de vreun Instaboy.
  7. Dacă vrei să fii PR, trebuie să nu te iei foarte mult în serios. Trebuie să știi să faci o glumă, să zici „AMIN!” Sfintei zile de Vineri cu colegii la un gin, pentru că rutina te poate scoate din sărite.
  8. Creativitate, creativitate, creativitate…am zis creativitate?

O zi din viața omului din agenție: la 9 e la agenție, de la 9-12 stă în fața calculatorului (mail-uri, mail-uri, rapoarte, redactare de comunicate de presă, scris speech-uri – în România nu știu câți fac asta, ce-i drept), acceptă fără ezitare propunerea de a mânca ceva de la mega pe la ora 13, mai stă în fața calculatorului două ore, la 16 se întâlnește cu un client și în funcție de zi, fie merge repede către un eveniment, fie se întoarce la birou pentru încă o tură de mail-uri. Ajunge acasă. Dacă-i Marți e-n Control, dacă e Vineri e-n pat pentru că a mai reușit încă unei săptămâni full de brand-managerițe.

Te regăsești în ce zic eu pe aici? Poate vrei să știi mai multe lucruri despre domeniul comunicării? Oricare ar fi varianta îți stau la dispoziție cu răspunsuri și articole pe tema asta.