Liber la viol

Nu mă deranjează că te deranjează ce scriu acum.

Mă voi adresa cu subiect și predicat unui om care reprezintă un mare nimic și autorităților care se confruntă cu situația asta de ani și nu am văzut măcar o dată un caz rezolvat. O femeie să câștige în instanță un proces de viol. Noi tot cu Vulpița și Viorel. De ce nu vedem cazuri mediatizate cu oameni care luptă să spună ceva? Cu oameni care demonstrează că încă mai există speranță într-un sistem de toată jena.

Să fii femeie este cel mai mișto lucru pentru mine, dar poate fi și cel mai terifiant. Norocul meu este că am crescut cu oameni care au știut să mă protejeze când a fost nevoie and for that im forever greatful. Nu e normal să fim în anul 2020 și oamenii să nu se împotrivească unui sistem care nu ne face bine.

De dimineață am văzut un story la Delia, de toată jena, cu un vlogger, aparent faimos, dar atât de faimos că eu nu știam de el. Însă am aflat cine e el în cel mai josnic mod. Acest nimic, căci altfel nu îl pot numi, vorbește despre cât de tare merită femeile %&*#, fără să o ceară. Cam așa.

Aveți aici link către poveste, către bălan.

Păi ce bărbat mai ești tu dacă îți permiți să te declari agresor, cu subînțeles?!

România nu e o țară, e o fiară periculoasă, zice Vlad Dobrescu. Se referă la sistemul de 💩 care nu a ridicat vreodată un deget pentru a condamna agresorii sexuali, care nu a crezut vreodată în cuvântul pe care îl declară o fetiță de 14 ani, căci altfel nu o pot numi, împotriva unui imbecil care a făcut din viața ei, o povară. (Audrie&Daisy pe Netflix, dacă vreți să vedeți realitatea din spatele violului)

Sunt N cazuri în România, dar nimeni nu strigă, nimeni nu răspunde, pentru că există o frică adânc înrădăcinată în noi potrivit căreia autoritățile nu ne vor oferi niciodată un colac de salvare.

Poate ești de acord cu băiatul și zici că femeile își merită soarta, iar dacă asta crezi, înseamnă că și tu poți să te declari, cu acte în regulă, un alt agresor. Simplu fapt că gândești asta, mă face să cred că ești un dilimantros care ar reacționa impulsiv, dacă m-ar vedea în costum de baie la mare. A cui e vina că femeia e frumoasă, vorba lui Uzzi. Nu e vorba de haine. Un agresor își poate găsi victima oriunde, chiar dacă ea poartă trei rânduri de haine și fuste până în pământ.

Nu e vina mea că sunt obsedată să arăt bine când stau în casă și, cu atât mai mult, când ies afară din casă. E simplul respect față de mine. Picioarele mele, fundul meu sau sânii mei nu sunt treaba ta. Adică, atât de simplu.

Aș putea zice oamenii, dar o să mă leg de român.

Vreți să știți cum e românul? Românul e un frustrat. Românul se dă om cu suflet bun, dar dacă ar fi să sară pentru cineva, ar zice că l-a chemat Ion a lu Floarea să îl ajute cu via și nu are cum. Românul e ignorant. Se miră de alte nații, dar a lui plânge în colțul camerei cu ușa închisă să nu vadă nimeni.

Mi-aș dori să fac mai mult pentru femeile care au îndurat strigăte, când nimeni nu le vedea. Femei care au comis suicid, pentru că da, au fost cazuri și în România, nu doar în filme, pentru că nu scăpau de oameni care le atacau pentru că ghiciți ce, ELE au fost violate și oamenii le considerau târfe.  

Aștept ziua când spitalele vor avea personal empatic, care va ajuta femeile din sala de urgență cu o vorbă bună și cu ajutor pentru recolatare de probe pentru că au răni pe corp. Să aibă recipiente cu care să ia probe de pe corp, să aibă aparat de fotografiat care să încadreze perfect rănile. Aștept ziua când personalul va anunța autoritățile, iar acestea își vor face treaba, astfel încat femeia aceea să nu se mai simtă în pericol, fără glas, neputincioasă. Aștept ziua cu educație sexuală în școli. Cu legi discutate de elevi și profesori. Cu brand-uri care nu mai colaborează cu toți agresorii și toți influencerii, care tac atunci când ar trebui să vorbească, pentru că de acolo vine conceptul de influencer.

Aștept ziua când sistemul ăsta infect o să garanteze mai mult pentru oameni și mai puțin pentru putere.

Și da, zic și despre rasism. Mă doare la degetul mic că îmi zice Gigel că „dar americanii nu ar face asta pentru români”, că „francezii nu ar fi strigat pentru Catedrala Mânuirii” neamului de săteni, cum zice Dănuța. Ipocriților.

Nu trebuie să sară nimeni pentru nimeni. Dacă vrei să îți arăți latura umană, o faci pentru că asta simți, nu pentru că astepți ceva în schimb. Nu trebuie să sară americanul pentru mine, ca să sar și eu pentru el. Marș!

Vă garantez că rasismul în România este la fel de puternic. Că țiganii, no matter what, în mintea unora vor apărea mereu cu săbii și pistoale, că negrii vor părea mereu niște „nespălați” și că referințele la televizor vor fi tot „Cred că e gay ăla!”. Gândește înainte să acționezi și să vorbești.

E loc pentru toată lumea sub soare și nimeni, absolut nimeni, nu are drept de viață și de moarte asupra unei persoane, încă din Evul Mediu. Mulți dintre voi, probabil veniți de acolo, nu am ce zice. I DON T GIVE A SINGLE UNIQUE FABULOUS FUCK că cine stă lângă mine e negru, gay, lesbi, pakistanez sau francez. În final, opinia ta, asupra omului acela, trebuie să se bazeze pe ce face, nu pe ce e omul ăla.

Our imperfections make us perfect

“I-aș împușca pe toți.” Aoleo, păi ce ți-au făcut? Ce ți-au făcut ăștia toți?

Stați jos și mai gândiți-vă încă o dată la ce spuneți.

Nu este despre „Eu sunt negru sau eu sunt alb” „Eu am fost violată sau eu sunt țigancă”.

Este despre a fi om, în primul rând.

Dacă ai o poveste, spune-o. Dacă vrei să produci schimbare, acționează.