Probabil m-ai întâlnit, la un moment dat, în tramvai sau ne-am intersectat mâinile în tren. Poate am fost colegi în generală sau avem amintiri de când ne jucam pe stradă în tălpile goale. Poate m-ai văzut dansând sau am zis vreo perlă când stăteam la aceeași masă. Poate ai apucat să mă cunoști mai bine decât oricine. Poate am împărțit același pat sau ai avut intenția de a mă cunoaște. Poate mi-ai fost mentor sau te-am învățat ceva. Poate m-ai trădat sau poate mi-ai fost prieten. Nu am de un să știu, dar ești binevenit!

Sunt aici pentru că am talentul de a împleti cuvinte sclipicioase, de a le integra în contexte reale cu oameni banali sau plini de surprize. Ador să mă joc cu umorul, cu ironia și să adaug cuvinte duuuulci peste realitatea oribilă în care trăim.

Nu sunt aici să devin un soi de influencero-blogăreasă-atotștiutoare sau entertainer pentru copiii aflați la pubertate, nici model de urmat pentru dramele oamenilor sau vreun autor consacrat. Poate voi avea un debut editorial sau voi scrie o carte într-o zi. Nu mă bag. Poate într-o zi inspirația se va duce și nu o să scriu pentru 3 luni pentru că traversez Canalul Disperării fără vestă de salvare. Cert e că vreau să rămân aici. Nu consider că îmi asum un risc, ci că îmi îndeplinesc un alt scop.

Scriu pentru părinții mei, cărora le datorez tot ceea ce sunt astăzi. Scriu pentru soră mea, care mi-a cumpărat primul jurnal și de atunci nu m-am mai oprit din scris. Scriu pentru iubitele mele prietene, care mă consideră “fată de calitate, sinceră și dulcică”. Scriu pentru toți foștii care m-au pierdut ca proștii (citez din clasici). Scriu pentru cei visători, cei cu spiritul glumei, cei care înțeleg sarcasmul, cei care trăiesc muzica, cei care iubesc teatrul, arta în general, cei care iubesc iubirea, cei care adoră să facă rough sex, pentru cei care își asumă riscuri, pentru toate ființele roz în suflet, pentru cei care bagă un joint dacă au avut o zi grea, cei care nu au descoperit esența vieții, iar celor care au descoperit-o bravo, boșilor, sunteți bine!

Nu scriu pentru aroganți, pentru spirite comune, pentru oameni care nu-mi înțeleg setea de mai bine, pentru cei răi, cei care nu au învățat că iubirea e în orice, cei care se opresc în trafic să înjure, cei care uită cine au fost, cei care nu își asumă responsabilitatea, cei care nu ridică gunoiul de pe jos dacă calcă pe el, cei care țipă, cei care au bătut femei, cei care sunt hateri din naștere.

Vă las la dispoziție un jurnal virtual, scufundat în emoții și păreri și securizat cu intimitate. Dacă părerea voastră diferă, I don`t give a fuck. Dacă aveți ceva nasol de zis, butonul de block e foarte aproape de mine. Dacă veniți cu iubire, o primesc. Sunt aici să îmi fac damblaua mea, iar dacă îmi iese eu o să fiu în Maldive scriind despre fraieri, iar tu vei rămâne același frustrat. În lumea mea e loc doar pentru cine vrea să rămână.

pupici din Calea Lactee